NAD+

NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotidul, forma oxidată) este un cofactor dinucleotidic mic, prezent în fiecare celulă. Transportă electroni ca pereche NAD+/NADH prin glicoliză, ciclul acizilor tricarboxilici și fosforilarea oxidativă. Ceea ce îl deosebește de un cofactor catalitic obișnuit este faptul că NAD+ este și consumat: sirtuinele, enzimele PARP și ectoenzima CD38 scindează legătura glicozidică, eliberează nicotinamidă și folosesc porțiunea ADP-riboză pentru dezacilarea proteinelor, semnalizarea leziunilor ADN sau semnalizarea calciului.

De ce contează NAD+ în cercetarea peptidelor

Deoarece este consumat, nu doar reciclat, concentrația intracelulară de NAD+ este considerată o variabilă limitativă în modelele metabolice și de îmbătrânire. Studiile pe rozătoare raportate aproximativ din 2013 încoace au descris scăderi asociate vârstei ale NAD+ tisular și modificări ale parametrilor dependenți de sirtuine la administrarea de precursori; datele la om sunt mult mai reduse și vizează în principal biomarkeri, nu rezultate clinice. În cataloage, NAD+ se află, prin urmare, lângă precursorul său NMN și lângă peptidele derivate mitocondrial, studiate pe criterii mitocondriale suprapuse.

Manipularea diferă de cea a unei peptide: NAD+ este higroscopic și se hidrolizează în apă mult mai repede decât o peptidă liofilizată, astfel încât soluțiile apoase de lucru din protocoalele de cercetare sunt preparate în mod normal proaspăt, păstrate la rece și protejate de pH alcalin.

Termeni și materiale înrudite

AMPK · senolitic · in vitro. Material de referință: NAD+ și colecția NAD+ și glutation. Lectură suplimentară: NAD+ vs NMN.