Radiomarcaj I-125

I-125 (iodul-125) este un radionuclid emițător gamma cu un timp de înjumătățire de aproximativ 59,4 zile, încorporat în peptide prin substituție electrofilă pe inelul fenolic al tirozinei — sau, în absența tirozinei, pe histidină ori printr-un reactiv Bolton-Hunter conjugat. Cloramina-T și Iodogen sunt metodele de oxidare standard.

De ce este încă utilizat

Motivul este activitatea specifică. O peptidă monoiodinată se poate apropia de 2.200 Ci/mmol, ceea ce permite ca lucrările de legare la receptori și RIA să se desfășoare la adevărate concentrații de trasor, care nu perturbă echilibrul măsurat. Studiile de saturație, competiție și cinetică a legării au fost construite pe trasori I-125, iar o mare parte din literatura privind afinitatea hormonilor peptidici pentru receptori se bazează pe aceștia.

Constrângeri practice

Totul în privința acestui format este guvernat de dezintegrare. Activitatea este citată cu o dată de referință și trebuie corectată pentru dezintegrare; un trasor este de obicei utilizabil timp de unul până la doi timpi de înjumătățire, înainte ca activitatea specifică și deteriorarea radiolitică să îl facă nefiabil. Utilizarea necesită o licență pentru materiale radioactive, un contor gamma, manipulare ecranată și o cale de eliminare a deșeurilor. Radioliza degradează și peptida însăși, astfel încât trasorii se păstrează diluați, adesea cu un captator de radicali, și se repurifică înaintea lucrărilor exigente. Peptidele fără tirozină pot necesita o modificare a secvenței, care trebuie validată în raport cu peptida de bază.

Termeni și materiale înrudite

marcaj cu biotină · marcaj FAM/FITC · timp de înjumătățire. Material de referință: peptide marcate, kituri de testare. Lectură suplimentară: ghidul peptidelor marcate.