Peptidă liniară

O peptidă liniară este un lanț neramificat de aminoacizi uniți prin legături peptidice, cu un capăt N-terminal liber la o extremitate și un capăt C-terminal liber la cealaltă, fără închidere covalentă în inel. Marea majoritate a peptidelor de cercetare se încadrează în această categorie, inclusiv BPC-157, ipamorelina, analogii GHRH și familia incretinelor.

De ce contează structura liniară în cercetarea peptidelor

Avantajele sunt practice. Secvențele liniare sunt produsul natural al sintezei în fază solidă, fără o etapă suplimentară de închidere, astfel încât randamentele sunt mai mari, iar costul per miligram mai mic; caracterizarea este mai simplă, deoarece masa și timpul de retenție stabilesc împreună, în mare măsură, identitatea, fără întrebări privind conectivitatea.

Costul este expunerea. Capetele libere sunt substraturi pentru aminopeptidaze și carboxipeptidaze, iar un lanț neconstrâns adoptă multe conformații, astfel încât afinitatea intrinsecă este adesea mai mică decât cea a unui echivalent constrâns. De aceea, peptidele liniare sunt atât de des punctul de plecare pentru modificări, nu punctul final: acetilarea N-terminală și amidarea C-terminală blochează capetele, în timp ce PEGilarea și DAC încetinesc eliminarea. Comparați cu intrarea privind peptida ciclică; consultați modul în care se scriu secvențele.

Termeni înrudiți

secvență nativă · analog