Degradare

Degradarea este termenul colectiv pentru orice proces prin care o peptidă încetează să mai fie molecula dorită. Merită împărțită în căi chimice, care modifică structura covalentă, și căi fizice, care modifică starea fără a schimba chimia.

Principalele căi de degradare

Hidroliza scindează chiar legătura peptidică, fiind accelerată de apă, căldură și valori extreme de pH, iar secvențele Asp-Pro sunt deosebit de labile. Deamidarea transformă asparagina sau glutamina în formele lor acide printr-un intermediar succinimidic, adăugând 1 Da și creând adesea un izoaspartat care modifică conformația; motivele Asn-Gly sunt punctul fierbinte clasic. Oxidarea adaugă 16 Da pentru fiecare atom de oxigen la metionină, cisteină sau triptofan. Rearanjarea punților disulfurice modifică împerecherea cisteinelor în secvențele ciclizate. Din punct de vedere fizic, agregarea transformă lanțurile solubile în oligomeri și particule vizibile, iar adsorbția pur și simplu îndepărtează peptida pe pereții recipientului.

De ce contează

Fiecare cale are o semnătură. HPLC arată picuri noi sau un pic principal deplasat, în timp ce spectrometria de masă arată deplasarea caracteristică de masă — plus 16 pentru oxidare, plus 1 pentru deamidare, o masă mai mică pentru scindare. Un lot degradat poate arăta în continuare impecabil, motiv pentru care condițiile de depozitare și un certificat de analiză actual contează mai mult decât aspectul. Consultați ghidul de depozitare.

Termeni înrudiți

stabilitate · congelare–decongelare