Ciclu de congelare–decongelare

Un ciclu de congelare–decongelare este o trecere completă a unei soluții din starea congelată în stare lichidă și înapoi. Studiile de stabilitate exprimă toleranța în număr de astfel de repetări, deoarece deteriorarea este cumulativă și depinde de numărul de tranziții, nu de timpul total petrecut în stare congelată.

De ce contează deteriorarea prin congelare–decongelare în cercetarea peptidelor

În timpul schimbării de fază acționează trei mecanisme. Pe măsură ce se formează gheața, speciile dizolvate sunt excluse din rețeaua cristalină și se concentrează puternic în fracția lichidă tot mai mică, astfel încât concentrațiile locale de peptidă și sare cresc mult peste valorile nominale. Componentele tamponului pot cristaliza în momente diferite — tampoanele de fosfat de sodiu sunt cunoscute pentru modificarea pH-ului cu mai mult de o unitate la congelare — expunând peptida unor condiții pe care nu le întâlnește niciodată la temperatura camerei. În plus, fiecare interfață gheață-apă oferă o suprafață pe care lanțurile parțial despliate se asociază ireversibil.

Rezultatul vizibil este opalescența, particulele sau o scădere a potenței măsurate; cel invizibil este o pierdere lentă a speciei intacte, pe care doar o verificare HPLC recentă ar evidenția-o. Apărarea standard constă în împărțirea stocului reconstituit în alicote de unică folosință înainte de prima congelare, folosind flacoane goale sterile. Detaliile practice se găsesc în ghidul de depozitare și în ghidul de împărțire în alicote.

Termeni înrudiți

stabilitate · degradare · lanț frigorific