Glosar
Punct izoelectric (pI)
pI este pH-ul la care o peptidă nu are sarcină netă — și la care este cel mai puțin solubilă. Cum îl folosiți când un flacon refuză să se limpezească.
Punctul izoelectric (pI) este pH-ul la care sarcinile pozitive și negative ale unei peptide se echilibrează, iar sarcina netă este zero. Este determinat de compoziția grupărilor ionizabile: amina N-terminală, carboxilul C-terminal și catenele laterale ale aspartatului, glutamatului, cisteinei, histidinei, lizinei, argininei și tirozinei. Secvențele dominate de resturi bazice au un pI ridicat; secvențele acide au unul scăzut.
De ce contează punctul izoelectric în cercetarea peptidelor
La pI, o peptidă nu are repulsie electrostatică între molecule, deci se află la minimul de solubilitate. Acest singur fapt explică o mare parte din problemele de reconstituire: o peptidă care nu se limpezește într-un diluant aproape neutru are adesea un pI apropiat de 7, iar deplasarea soluției cu una sau două unități de pH restabilește solubilitatea. Corolarul este o regulă practică — acidificați o peptidă bazică, alcalinizați una acidă și abia apoi diluați în tamponul de lucru.
pI guvernează și comportamentul analitic. Determină migrarea în focalizarea izoelectrică și retenția în cromatografia de schimb ionic și interacționează cu contraionul prezent, deoarece formele TFA și acetat se comportă diferit. Consultați ghidul privind solubilitatea și ghidul de reconstituire.
Termeni înrudiți
hidrofil · lipofil · masă moleculară