Receptorul androgenic

Receptorul androgenic (AR, gena AR pe Xq12) este un factor de transcripție activat de ligand din familia receptorilor steroidieni. Are arhitectura canonică cu patru domenii: un domeniu de transactivare N-terminal care conține tractul polimorf de poliglutamină, un domeniu de legare la ADN de tip deget de zinc, o regiune balama cu semnalul de localizare nucleară și un domeniu C-terminal de legare a ligandului.

Cum funcționează și de ce contează

AR neligat se află în citoplasmă, legat de chaperone de tip heat-shock. Legarea testosteronului sau a dihidrotestosteronului declanșează eliberarea chaperonelor, o interacțiune N-terminal/C-terminal, dimerizarea și translocarea nucleară, după care dimerul ocupă elementele de răspuns la androgeni și recrutează coactivatori precum membrii familiei SRC. Răspunsul tisular depinde în mare măsură de enzimologia locală: 5-alfa-reductaza transformă testosteronul în DHT, cu afinitate mai mare, în prostată și piele, în timp ce aromataza îl deviază spre estradiol în alte țesuturi.

Această enzimologie reprezintă întreaga premisă a domeniului SARM — liganzii nesteroidieni nu sunt substraturi pentru reductază sau aromatază, astfel încât profilul lor tisular diferă de cel al unui steroid. AR este, de asemenea, parametrul evaluat în cercetarea cancerului de prostată, unde antagoniștii și degradatorii constituie clasa terapeutică, iar mutațiile receptorului în domeniul de legare a ligandului reprezintă o cale documentată de rezistență.

Termeni și materiale înrudite

gonadotropină · miostatină · in vitro. Material de referință: SARM, MK-2866 (ostarină). Lectură suplimentară: RAD-140 vs LGD-4033.